Oameni şi extratereştrii

Acum aproape 3 luni am scris un alt articol pe acest blog, intitulat “Scrisoare de la extratereştrii”. Articolul s-a bucurat de multe comentarii până în prezent. Cu trecerea timpului am decis să mai adaug nişte informaţii despre acest subiect controversat.

De obicei, din păcate, noi oamenii, sau cel puţin majoritatea, am înrăutăţit (probabil fără să vrem) adevăratul sens al cuvântului, fiind influentaţi probabil de filme în care extratereştrii sunt nişte monştri. Un extraterestru nu înseamnă un monstru, el poate să fie chiar şi cea mai minusculă bacterie care trăieşte pe altă planetă, în spaţiu sau în oricare alt loc în afara Terrei.

Să vă spun de ce cred eu, aplicând logica, că există extratereştrii. Materia e tot ce ne înconjoară, universul fiind infinit (cel mai probabil) şi materia e automat infinită. Prin urmare e imposibil, zic eu, ca în orice alt loc mai îndepărtat sau mai apropiat de noi, să nu existe nişte condiţii asemănătoare cu ale sistemului nostru solar, care să susţină şi să conţină viaţă.

Anul trecut, astronautul Edgar Mitchell a făcut nişte dezvăluiri foarte şocante pentru multe persoane. Susţine că extratereştrii au contactat Pământul de mai multe ori, iar NASA a păstrat însă secretul timp de 60 de ani. “Am fost destul de privilegiat încât să aflu că am fost vizitaţi şi că fenomenele OZN sunt reale”, a spus Mitchell. “Am făcut parte din cercurile militare şi ale serviciilor secrete, care ştiu că, dincolo de ceea ce se cunoaşte public, am fost vizitaţi”.

Îmi imaginez că aţi auzit despre cazul din Rosswel. Mitchell spune că a fost vorba despre prăbuşirea unei nave extraterestre reale. Însa NASA a susţinut tot timpul că a fost vorba de prăbuşirea unui balon de cercetare top secret.

Mitchell, acum în vârstă de 77 de ani, a declarat că surse din NASA care au avut contact cu extratereştrii i-au descris pe aceştia drept nişte fiinţe “de înălţime mică, ce păreau bizare oamenilor“. El spune că extratereştrii ar arăta aşa cum sunt cei descrişi în cultura populară, de înălţime mică, cu ochi şi cap mari.

În plus, Mitchell a explicat că tehnologia noastră “nu este nici pe departe atât de sofisticată” ca a lor şi că, “dacă ar fi fost ostili”, “am fi dispărut până acum”.

Adevărul e că sunt de acord cu el. Dacă extratereştrii ar fi avut intenţii rele cu noi, în prezent nu am mai fi existat. Noi încă suntem sălbatici, mai avem nevoie de foarte mulţi ani pentru a ne da seama că nu doar banii sunt importanţi în viaţă.

Astronauţii cred că există nave extraterestre care monitorizează Pământul, dar se feresc să vorbească deschis despre aceste subiecte. Dezvăluirea unui astfel de caz i-ar exclude din programele de zbor. Probabil din cauza asta Mitchell a vorbit atât de târziu, dar e bine măcar că nu a tăcut. Birocraţii şi militarii menţin secrete rapoartele despre OZN-uri pentru că nu pot explica şi controla fenomenul.

Nu e nimeni obligat să creadă în aceste dezvăluiri, însă ce-ar putea câştiga acest om la 77 ani spunând aceste lucruri? Celebritate? Bani? Sincer cred că are destui bani şi celebritate, face parte deja din istoria noastră. Nu cred că un om aşa în vârstă s-ar mai gândi la aşa ceva. Probabil a vorbit pentru ca aceste “secrete” să nu moară cu el.

În continuare puteţi parcurge răspunsuri la cele mai interesante întrebări legate de extratereştrii.

Cine se ocupă de interceptarea OZN-urilor?

R: La nivel ştiintific, este acceptată ideea că nu suntem singuri în Univers. Să recunoaştem însă că suntem într-o faza tehnologică prea puţin dezvoltată pentru a putea pătrunde adânc în Univers. Există o organizaţie internaţională civilă, numită SETI, practic o reţea de telescoape care supraveghează cerul. Se caută viaţa inteligentă aflată la mare depărtare: mii de ani-lumină de Pământ. Practic, se urmăreşte orice semnal care ar putea să aibă o anumită logică şi care ar putea fi emis de fiinţe inteligente. În unele ţări au existat şi probabil că mai există încă instituţii care se ocupă efectiv cu identificarea OZN-urilor, care sunt deja obiecte palpabile, ajunse în imediata apropiere a Pământului şi care pot fi vizualizate. În timpul Războiului Rece, orice descoperire în acest sens era ţinută secret, pentru că putea fi vorba despre o tehnologie mai avansată decât cele pe care le folosim noi, tehnologie care putea fi utilizată apoi împotriva adversarului. Chiar şi în prezent, unele rapoarte, clasificate pentru 40-50 de ani, sunt ţinute secret. Probabil că abia generaţia următoare le va cunoaşte. Între timp, au mai ieşit la suprafaţă diferite informaţii, care au fost rapid decredibilizate de cei interesaţi. Este relativ uşor să distrugi încrederea publicului în astfel de informaţii. Deşi eu personal nu am văzut OZN-uri, eu sunt convins că acestea există.

Cum se deplasează acestea la distanţe atât de mari?

R: Încă de pe vremea lui Einstein se vorbeşte despre interacţiunea câmpului gravitaţional cu cel magnetic. Prin anii ‘50, un om de ştiinţă german a reuşit să definitiveze această teorie, iar acum câţiva ani s-a reuşit să se demonstreze experimental că un câmp electromagnetic extrem de puternic poate să modifice câmpul gravitaţional. Astfel, dacă ajungem la o tehnologie care să producă câmp electromagnetic puternic, putem modifica local câmpul gravitaţional şi putem călători în Univers cu viteze mari, pe distanţe extrem de mari, fără a simţi acceleraţia. Cu tehnologia din prezent, am avea nevoie de generaţii întregi pentru a călători în afara sistemului nostru solar. Putem bănui ca OZN-urile care vin pe Pământ stăpânesc de mult aceste legi ale fizicii, pe care noi abia le descoperim, şi că le utilizează în mod regulat. Să nu uităm că marile descoperiri, în mai toate domeniile, au fost făcute în ultimele sute de ani. Dacă ne gândim că o civilizaţie ar putea fi cu doar 5.000 de ani înaintea noastră, ceea ce înseamnă o clipă la scara istoriei, din punct de vedere tehnologic s-ar plasa la un nivel inimaginabil pentru om, în prezent.

Se fac pregătiri pentru întâlnirea cu o civilizaţie extraterestră?

R: În mod evident nu. Fenomenul se consideră suficient de rar şi de aleatoriu pentru a nu necesita o pregătire pentru întâlniri de gradul 3. Nu există planuri pentru aşa ceva, nu există o concepţie unitară la nivel mondial. Dacă va fi cazul, se va aduna un grup de specialişti, în special din armată.

Armata funcţionează după o logică a confruntării. Nu este riscant să laşi o civilizaţie mult superioară tehnologic, să atace?

R: Orice intruziune în spaţiul aerian sau terestru al unui stat, de către un vehicul necunoscut, constituie o ameninţare la siguranţa naţională, iar de acest lucru răspunde armata. Mijloacele de detectare ale armatelor puternice sunt suficient de sofisticate să determine despre ce este vorba şi dacă este nevoie de o intervenţie ofensivă. În orice caz, dacă extratereştrii ar fi avut vreo intenţie ofensivă, am fi “simţit-o” până acum. Omul ar putea fi o încrucişare între maimuţe şi extratereştrii.

Care este implicarea lor în viaţa de pe Pământ? Care ar putea fi intenţiile acestora?

R: Există teorii conform cărora noi am fi cobai pe propria noastră planetă şi că apariţia vieţii pe Terra nu s-a realizat conform teoriei evoluţioniste a lui Darwin, ci a fost nevoie de un “sâmbure”, de o intervenţie din exterior, care să transforme maimuţele în fiinţe inteligente, cu aspectul nostru. Intervenţia ar fi venit din altă parte. Se pune problema că viaţa ar fi putut ajunge pe Pământ ca structură ADN, vectorizată de o cometă. Însă teoria merge şi mai departe şi vorbeşte despre aducerea aici a unor fiinţe care, încrucişate cu cele de pe Pământ, să fi dat naştere la populaţia umană. Să nu uităm că în toate descrierile, fiinţele care ar coborî din OZN-uri sunt exact partea care ar continua transferul de la maimuţa la om.

Ne puteţi relata vreo experienţă legată de acest fenomen?

R: Vă pot relata o întâmplare a unui coleg rus, care în timpul unei expediţii a văzut două OZN-uri care au zburat paralel cu nava, apoi au dispărut. La întoarcere, a relatat şefilor, dar aceştia au avut o reacţie negativă, spunându-i ca el a fost trimis în cosmos pentru misiuni ştiinţifice, bine determinate de la sol. Practic, a fost convins să nu mai povestească nimănui acest incident. Dacă vrei să mai zbori, ocupă-te de zboruri, nu de interviuri, i s-a spus. Omul neagă de fiecare dată când este întrebat de reporteri, despre întâlnirea cu acele obiecte.

Pot fi detectate OZN-urile de radar?

R: Unele da. Am avut şi în România un caz, în cadrul aviaţiei militare, înainte de ‘89, când ofiţerul de serviciu de la baza de la Kogălniceanu a relatat că pe cer se află o formaţie de 9 obiecte zburătoare, care se deplasează cu o viteză foarte mare. Comandanţii puteau ordona celula de alarmă, adică ridicarea avioanelor de luptă şi urmărirea lor, dar nu au cerut decât observarea lor de la sol. Măsurătorile radar au arătat că viteza lor era de aproximativ 6000 de km/h, ca erau obiecte fizice, luminoase şi care au dispărut undeva deasupra Mării Negre, spre Rusia. La 6000 de km/h nu putea fi un avion, nicio rachetă care se dezintegra, pentru că viteza nu ar fi fost constantă. S-a făcut un raport, nu i s-a găsit o explicaţie şi problema a fost abandonată. Este o atitudine, aş zice… normală, în orice instituţie de tip birocratic, aşa cum e armata. Astfel se explică, într-o oarecare măsură, de ce rămân secrete astfel de întâlniri: dacă tot nu poţi interveni, dacă nu ai mijloace comparabile cu cele ale obiectului urmărit, mai bine pretinzi că este o eroare, că fenomenul pe care nu îl înţelegi nu există.

Ce combustibil folosesc?

R: E greu de spus, dar cu siguranţă sunt multe fenomene fizice pe care noi încă nu le cunoaştem. Este posibil ca bătălia pentru resurse, care pe Pământ este în plină desfăşurare, în cazul civilizaţiilor mai inteligente să fie deja depăşită. Probabil că Pământul, permanent monitorizat din afară, este observat de civilizaţii mai inteligente, dar acestea o fac discret, fiindcă nu vor să interfereze cu viaţa de aici.

De ce nu se realizeaza un zbor international pe Luna?

R: Există o abordare dintr-o perspectiva nouă, economică, a Lunii. Japonezii au demarat deja un program de studiere aprofundată a astrului, chinezii au anunţat că în aproximativ 15 ani vor pune un om pe Lună, iar indienii au anunţat că pregătesc misiuni lunare. Concurenţa economică este foarte inverşunată. Este vorba, practic, de un nou război, unul economic. Iar Luna începe să fie văzută ca un potenţial economic suficient de mare pentru ţara care începe să o exploateze. Concurenţa este prea mare pentru a se uni forţele. Colaborarea între naţiuni nu are loc decât în cazul misiunilor pur ştiinţifice.

Deşi până în prezent nu s-a dovedit existenţa vieţii în afara Terrei, universul conţine o mulţime de stele, iar cercetătorii consideră că cel puţin jumătate dintre acestea au planete care le dau târcoale. “Cu siguranţă  unele au trecut prin aceleaşi etape ca şi Pământul şi astfel s-a format viaţa pe ele, ulterior găzduind poate chiar şi forme de viaţă conştiente”, spune Seth Shostak, astronom la Institutul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence), citat de msnbc.com. Argumentul lui este cel al probabilităţii: “Dacă suntem totuşi singurele creaturi inteligente din univers, atunci suntem cu adevărat un miracol”.

Ce n-am înţeles eu până acum e de ce NASA ne ascunde aceste lucruri şi până când? Când o să ne putem bucura şi noi de rezultatele tehnologiei moderne? E bine totuşi că puţin câte puţin aceste lucruri ies la iveală. Aştept părerea ta. Împreună poate ajungem la alte concluzii.

Acest post a fost publicat Luni, 6 Iulie 2009 la ora 12:08 in Diverse. Poti urmari comentariile la aceast post prin feedul RSS 2.0. Poti lasa un raspuns, sau trackback de pe site-ul personal.